Daca noi ne-am ascuns privirea de slava Lui, ziua, clipa, iarba, fulgul de nea I se inchina fara incetare. Caci prin Isus, nu doar mantuirea noastra isi are inceput si sfarsit, ci toata creatia, de la atom la colos, stau in fiinta prin El! O, ce imn minunat, reinnoit, reimprospatat cu miresmele cerului se aude neincetat! "Marire Tie, Doamne Isuse, Marire Tie!"
3 comentarii:
Nu am cuvinte,si totusi as vrea sa am.Cand meditam la aceste ganduri,faceam un desen.E putin greu de imaginat.Doua maini mari ma ingradeau intr-un anumit spatiu,chiar la limita prapastiei,astfel incat ma opreau sa cad.Doar degetele mici imi ingradeau spatiu,palmele erau deschise.Erau mainile Domnului,care ma lasau,sa ma ratacesc pe caile lumii,sa aleg,chiar sa ma ranesc,dar numai pana la o anumita limita.De jur imprejur am limite,dar in sus nu am.Ca o musca care se lupta cu fereastra din fata ei,in loc sa profite de spatiul larg din spatele ei,asa sunt.Andrei,nu e sfat,e doar o dorinta,suntem uituci,azi vrem sa cucerim eternitatea,maine ne luptam cu griji firesti,azi zburam printre norii uimitori ai apusului,maine ne luptam cu "fereastra"...ai grija ca dorinta ta sa ramana vie,cat timp traivei pe pamant.In dragostea Lui,sa ramanem mereu.
Nu pot adauga celor scrise de tine decat: AMIN!
Superb!
Trimiteți un comentariu