Să presupunem că intru într-o librărie. Caut un roman celebru. Rafturile sunt multe, cărţile sunt nenumărate. Mi-e greu... Într-un ungher, într-un colţ lăturalnic, găsesc ceea ce caut. Sunt două volume. Mă aşteptam doar la unul... Voi avea mai mult de citit. Mă îndrept spre locul plăţii. Achit ambele volume. Ies bucuros din librărie. Ajung acasă şi constat cu uimire că nu am ridicat decât primul volum. Deşi le-am plătit pe amândouă. Fac drumul înapoi. Vânzătoarea mă întâmpină zâmbind. Îmi întinde cartea şi îmi spune: "Luaţi-o! E a dumneavoastră. Aţi plătit-o!"
Revenim la această ilustraţie mai târziu.
*
El dă priceperea şi înţelepciunea de sus. Prin El, momentele serviciului de cult nu sunt forme goale, ci rânduieli vii. El aduce cunoştinţa păcatului şi conduce sufletul la convertire. El ne este pecete pentru eternitate. Când nu ştim să ne rugăm, El mijloceşte pentru noi "cu suspine negrăite". Ne sfinţeşte. Este balsamul inimilor care au nevoie de mângâiere. Nu-L poţi vedea, dar există! Nu-L poţi simţi mereu, dar lucrează! Este asemeni vântului, dar nu e vânt. Este precum focul, dar nu e foc. Este ca Dumnezeu şi e Dumnezeu! Binecuvântat şi adorat să fie Duhul Sfânt, împreună cu Tatăl şi cu Fiul în toţi vecii vecilor!
Unul dintre cunoscuţii predicatori americani afirma că 90% dintre creştini sunt creştini învinşi. Cred Evanghelia, participă la liturghii, se împărtăşesc periodic şi totuşi în viaţa lor nu se exprimă puterea Spiritului Sfânt. Vă propun, pentru a înţelege mai bine, o altă ilustraţie. Mergeam odată prin centrul oraşului. Am ajuns la un oficiu poştal, căci aveam de trimis o scrisoare importantă. Stăteam la coadă. Un domn în vârstă mă bate pe umeri: "Ai geanta deschisă!" "- Domnule, în şapte ani de zile nu mi s-a furat nimic", i-am răspuns eu. Bineînţeles că nu se întâmplase nici acum. Iar în gândul meu am adăugat: "doar suntem în Ardeal". Un alt domn, mai tânăr, intră în discuţie, hizlându-se: "- Lăsaţi că vede el dacă mai umblă aşa. Că eu am păţit-o!" De fapt, în portofel nu aveam o sumă mare de bani, pentru care să mă plâng dacă l-aş fi pierdut. Şi sunt mai aiurit de felul meu, de asemenea. S-a întâmplat însă ca aceeaşi geantă să adăpostească apoi cei mai mulţi bani pe care i-am avut vreodată. Şi dacă aţi fi văzut cu ce grijă păzeam geanta de data asta... Nu ştiu de ce nu am chemat "Camera de râs"!? Acelaşi lucru se întâmplă în lumea spirituală. Nu avem putere nu pentru că Sursa puterii n-ar exista în noi, ci pentru că noi nu ştim că o avem. În "genţile" minţilor înnoite prin Duhul Sfânt locuieşte cea mai mare valoare pe care am avut-o, o avem şi o vom avea vreodată! Şi totuşi, umblăm prin lume cu "genţile" desfăcute, neatenţi că Duhul Sfânt poate să ne fie luat într-o clipă de neveghere.
Mă tem însă să nu cădem într-o altă extremă, că tot nu-mi plac mie extremele de nici o culoare. Şi anume, acel punct în care, devenind conştienţi de prezenţa Duhului Sfânt în noi, să nu ne mai vedem sărăcia spirituală. "Fericiţi cei săraci în spirit, căci a lor este împărăţia cerurilor" - Matei 5, 3. Oh, am auzit atâtea interpretări eronate ale acestui verset... Ceea ce a vrut Domnul Isus să spună este că cel care-şi vede slăbiciunea sa în Spiritul lui Dumnezeu, starea de neputinţă spirituală, nevoia de Dumnezeu, va găsi putere şi împlinirea nevoii în Raiul fericirii. "Săracii în duhul" nu sunt nici idioţii, nici neînvăţaţii, ci oamenii smeriţi care recunosc că nimic bun nu locuieşte în ei şi de aceea sunt gata să-şi adape sufletele din Izvorul Binelui plenipotent. Sărăcia în duhul mândriei, care este duhul diabolic, este condiţia bogăţiei în Spiritul lui Dumnezeu. De aceea, spun Părinţii Bisericii, dacă nu îndeplineşti această condiţie a celei dintâi fericiri, nu vei avea acces nici la prima, nici la celelalte fericiri. A-mi vedea nevoia de Cristos este un pas absolut necesar pe care trebuie să-l fac pentru ca Duhul Sfânt să lucreze cu putere ‚în' mine şi ‚prin' mine.
Spiritul Sfânt este o Persoană, nu o forţă obscură prin care Dumnezeu lucrează. Ca orice persoană, Duhul Sfânt poate fi întristat (Efeseni 4, 25-32) şi chiar poate fi stins (1 Tesaloniceni 5, 19). De aceea, suntem invitaţi de Apostolul Neamurilor la o conlucrare continuă cu Spiritul lui Dumnezeu. Orice dezacord al nostru cu voia lui Dumnezeu atinge cea mai sensibilă Entitate a lăuntrului nostru, pe însuşi Duhul Sfânt.
Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu mărturiseşte despre noi că suntem copii ai Săi (Romani 8, 16). Prin Duhul Sfânt noi Îl mărturisim pe Dumnezeu lumii care nu-L cunoaşte (Fapte 1, 8). Suntem chemaţi la a purta făclia Domnului Isus în întuneric! Şi cum o putem face dacă nu chiar prin Isus, care Şi-a făcut culcuş în noi prin Spiritul Său şi care-Şi cere acum dreptul să ne conducă vieţile?
**
Intru într-o librărie. Caut un roman celebru. Rafturile sunt multe, cărţile sunt nenumărate. Mi-e greu... Într-un ungher, într-un colţ lăturalnic, găsesc ceea ce caut. Sunt două volume. Mă aşteptam doar la unul... Voi avea mai mult de citit. Achit ambele volume. Ies bucuros din librărie. Ajung acasă şi constat cu uimire că nu am ridicat decât primul volum. Deşi le-am plătit pe amândouă. Fac drumul înapoi. Vânzătoarea mă întâmpină zâmbind. Îmi întinde cartea şi îmi spune: "Luaţi-o! E a dumneavoastră. Aţi plătit-o!" Din inima Domnului Isus a curs şi sânge (răscumpărare) şi apă (Duh). Primul volum al Gogotei e îndreptăţirea noastră. Să nu uităm că, deopotrivă cu prima carte, ne aşteaptă cea de-a doua, puterea umblării în Duhul Sfânt. Golgota ne îmbie cu mireasma jertfei lui Cristos. Să revenim la ea, oridecâteori uităm să ridicăm volumul sfinţirii noastre prin Duhul Sfânt! Căci fără de un volum, aici, la Cruce, nu vom avea parte nici de celălalt. Prima carte e plătită. A doua la fel. Golgota ne aşteaptă, ne doreşte, ne cheamă să ne citim volumele salvării noastre eterne! Prin Isus Cristos, Domnul nostru!
"Spirite Sfânt, izvorul iubirii, vino la noi, ca să trăim iubirea Ta! Inima noastră Te caută-ntruna Roua Ta peste noi s-o reverşi. Inima noastră Te caută-ntruna Mângâierea noastră eşti. Fă să-i iubim pe oameni, fraţii noştri Cu iubirea lui Cristos. Fă să-i iubim pe oameni, fraţii noştri Dăruind al dragostei prinos! Spirit de foc, lumină pentru viaţă Eşti dorit de cei prea trişti. Spirit de foc, lumină pentru viaţă Peste inimi stăpâneşti. [1]" "Spirite Sfinte, lumină lină, al vieţii noastre Dăruitor, Vino din ceruri, dă-ne lumină Şi fi-ne azi Mângâietor. Am pierdut calea cea bună, dreaptă Şi-ntru păcate ne-am cufundat. O, vino, vino, toţi Te aşteaptă Ca şi pe-un soare prealuminat !" [2] [1], [2] - Cântările tinerilor catolici
Revenim la această ilustraţie mai târziu.
*
El dă priceperea şi înţelepciunea de sus. Prin El, momentele serviciului de cult nu sunt forme goale, ci rânduieli vii. El aduce cunoştinţa păcatului şi conduce sufletul la convertire. El ne este pecete pentru eternitate. Când nu ştim să ne rugăm, El mijloceşte pentru noi "cu suspine negrăite". Ne sfinţeşte. Este balsamul inimilor care au nevoie de mângâiere. Nu-L poţi vedea, dar există! Nu-L poţi simţi mereu, dar lucrează! Este asemeni vântului, dar nu e vânt. Este precum focul, dar nu e foc. Este ca Dumnezeu şi e Dumnezeu! Binecuvântat şi adorat să fie Duhul Sfânt, împreună cu Tatăl şi cu Fiul în toţi vecii vecilor!
Unul dintre cunoscuţii predicatori americani afirma că 90% dintre creştini sunt creştini învinşi. Cred Evanghelia, participă la liturghii, se împărtăşesc periodic şi totuşi în viaţa lor nu se exprimă puterea Spiritului Sfânt. Vă propun, pentru a înţelege mai bine, o altă ilustraţie. Mergeam odată prin centrul oraşului. Am ajuns la un oficiu poştal, căci aveam de trimis o scrisoare importantă. Stăteam la coadă. Un domn în vârstă mă bate pe umeri: "Ai geanta deschisă!" "- Domnule, în şapte ani de zile nu mi s-a furat nimic", i-am răspuns eu. Bineînţeles că nu se întâmplase nici acum. Iar în gândul meu am adăugat: "doar suntem în Ardeal". Un alt domn, mai tânăr, intră în discuţie, hizlându-se: "- Lăsaţi că vede el dacă mai umblă aşa. Că eu am păţit-o!" De fapt, în portofel nu aveam o sumă mare de bani, pentru care să mă plâng dacă l-aş fi pierdut. Şi sunt mai aiurit de felul meu, de asemenea. S-a întâmplat însă ca aceeaşi geantă să adăpostească apoi cei mai mulţi bani pe care i-am avut vreodată. Şi dacă aţi fi văzut cu ce grijă păzeam geanta de data asta... Nu ştiu de ce nu am chemat "Camera de râs"!? Acelaşi lucru se întâmplă în lumea spirituală. Nu avem putere nu pentru că Sursa puterii n-ar exista în noi, ci pentru că noi nu ştim că o avem. În "genţile" minţilor înnoite prin Duhul Sfânt locuieşte cea mai mare valoare pe care am avut-o, o avem şi o vom avea vreodată! Şi totuşi, umblăm prin lume cu "genţile" desfăcute, neatenţi că Duhul Sfânt poate să ne fie luat într-o clipă de neveghere.
Mă tem însă să nu cădem într-o altă extremă, că tot nu-mi plac mie extremele de nici o culoare. Şi anume, acel punct în care, devenind conştienţi de prezenţa Duhului Sfânt în noi, să nu ne mai vedem sărăcia spirituală. "Fericiţi cei săraci în spirit, căci a lor este împărăţia cerurilor" - Matei 5, 3. Oh, am auzit atâtea interpretări eronate ale acestui verset... Ceea ce a vrut Domnul Isus să spună este că cel care-şi vede slăbiciunea sa în Spiritul lui Dumnezeu, starea de neputinţă spirituală, nevoia de Dumnezeu, va găsi putere şi împlinirea nevoii în Raiul fericirii. "Săracii în duhul" nu sunt nici idioţii, nici neînvăţaţii, ci oamenii smeriţi care recunosc că nimic bun nu locuieşte în ei şi de aceea sunt gata să-şi adape sufletele din Izvorul Binelui plenipotent. Sărăcia în duhul mândriei, care este duhul diabolic, este condiţia bogăţiei în Spiritul lui Dumnezeu. De aceea, spun Părinţii Bisericii, dacă nu îndeplineşti această condiţie a celei dintâi fericiri, nu vei avea acces nici la prima, nici la celelalte fericiri. A-mi vedea nevoia de Cristos este un pas absolut necesar pe care trebuie să-l fac pentru ca Duhul Sfânt să lucreze cu putere ‚în' mine şi ‚prin' mine.
Spiritul Sfânt este o Persoană, nu o forţă obscură prin care Dumnezeu lucrează. Ca orice persoană, Duhul Sfânt poate fi întristat (Efeseni 4, 25-32) şi chiar poate fi stins (1 Tesaloniceni 5, 19). De aceea, suntem invitaţi de Apostolul Neamurilor la o conlucrare continuă cu Spiritul lui Dumnezeu. Orice dezacord al nostru cu voia lui Dumnezeu atinge cea mai sensibilă Entitate a lăuntrului nostru, pe însuşi Duhul Sfânt.
Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu mărturiseşte despre noi că suntem copii ai Săi (Romani 8, 16). Prin Duhul Sfânt noi Îl mărturisim pe Dumnezeu lumii care nu-L cunoaşte (Fapte 1, 8). Suntem chemaţi la a purta făclia Domnului Isus în întuneric! Şi cum o putem face dacă nu chiar prin Isus, care Şi-a făcut culcuş în noi prin Spiritul Său şi care-Şi cere acum dreptul să ne conducă vieţile?
**
Intru într-o librărie. Caut un roman celebru. Rafturile sunt multe, cărţile sunt nenumărate. Mi-e greu... Într-un ungher, într-un colţ lăturalnic, găsesc ceea ce caut. Sunt două volume. Mă aşteptam doar la unul... Voi avea mai mult de citit. Achit ambele volume. Ies bucuros din librărie. Ajung acasă şi constat cu uimire că nu am ridicat decât primul volum. Deşi le-am plătit pe amândouă. Fac drumul înapoi. Vânzătoarea mă întâmpină zâmbind. Îmi întinde cartea şi îmi spune: "Luaţi-o! E a dumneavoastră. Aţi plătit-o!" Din inima Domnului Isus a curs şi sânge (răscumpărare) şi apă (Duh). Primul volum al Gogotei e îndreptăţirea noastră. Să nu uităm că, deopotrivă cu prima carte, ne aşteaptă cea de-a doua, puterea umblării în Duhul Sfânt. Golgota ne îmbie cu mireasma jertfei lui Cristos. Să revenim la ea, oridecâteori uităm să ridicăm volumul sfinţirii noastre prin Duhul Sfânt! Căci fără de un volum, aici, la Cruce, nu vom avea parte nici de celălalt. Prima carte e plătită. A doua la fel. Golgota ne aşteaptă, ne doreşte, ne cheamă să ne citim volumele salvării noastre eterne! Prin Isus Cristos, Domnul nostru!
"Spirite Sfânt, izvorul iubirii, vino la noi, ca să trăim iubirea Ta! Inima noastră Te caută-ntruna Roua Ta peste noi s-o reverşi. Inima noastră Te caută-ntruna Mângâierea noastră eşti. Fă să-i iubim pe oameni, fraţii noştri Cu iubirea lui Cristos. Fă să-i iubim pe oameni, fraţii noştri Dăruind al dragostei prinos! Spirit de foc, lumină pentru viaţă Eşti dorit de cei prea trişti. Spirit de foc, lumină pentru viaţă Peste inimi stăpâneşti. [1]" "Spirite Sfinte, lumină lină, al vieţii noastre Dăruitor, Vino din ceruri, dă-ne lumină Şi fi-ne azi Mângâietor. Am pierdut calea cea bună, dreaptă Şi-ntru păcate ne-am cufundat. O, vino, vino, toţi Te aşteaptă Ca şi pe-un soare prealuminat !" [2] [1], [2] - Cântările tinerilor catolici
14 iunie 2007 -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu