Ca un dicton al Bisericii primare, sfintii parinti spuneau ca "trebuie sa urasti pacatul si sa-l iubesti pe pacatos" (Sf Ioan Crisostomul). In vremurile noastre, tragedia bisericii consta in inversarea inspiratului motto de mai sus. Noi, crestinii de azi, iubim pacatul si uram pacatosul.
"Dar oare cand va veni Domnul va mai gasi El credinta pe pamant?" Dar nadejde? Dar dragoste?
Probabil ca multe lucruri negative se spun despre un om dupa trecerea lui in lumea de dincolo. Un singur lucru m-ar durea atunci ingrozitor: sa se spuna despre mine ca nu i-am iubit pe oameni, indiferent de natie, religie, culoarea pielii, pacat sau virtute!
"Isuse Doamne, Sfant izvor de binecuvantari ceresti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne invata iubirea! Ajuta neiubirii noastre si sfarma paradoxul veacurilor cu puterea Invierii Tale!"
"Incerc sa iubesc, Doamne! Ajuta incercarii mele! Si chiar daca ma voi sfarsi inainte de a atinge Iubirea, macar voi fi indraznit sa alerg spre Iubire, din iubire, prin iubire si pentru iubire!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu