Îngenuncherea depresiei

Emisiune depresie 2 - Andrei Patrinca
Asculta mai multe audio Diverse


"Deprimarea este viermele care se naşte în inimă şi-şi mănâncă născătoarea"
Cuviosul Antioh

Într-o zi, un om necăjit a vizitat un medic şi s-a destăinuit că suferă de ani de zile de depresie, cerându-i terapeutului medicamente împotriva bolii sale. Medicul i-a zis: "De astăzi, să mergi să vezi comediile lui Moliere şi vei râde din toată inima. Te vei face bine astfel şi nici nu te vei mai îmbolnăvi." Bolnavul i-a răspuns: "Doctore, eu sunt Moliere." Marele scriitor de comedie din Franţa, dramaturg şi poet, cel care stârnea hohote de râs prin piesele lui, suferea de depresie.

Ce adâncă şi tainică e mintea umană! Cine o poate cuprinde, cine-i poate desluşi misterele?! Cum din aceeaşi inimă, care ştie să bucure alte făpturi, nu se naşte nici o luminiţă care să anime propria existenţă?! De veacuri, ne străduim să înţelegem sufletul uman. Nu cunoaştem mai nimic. Şi poate că nu vom cunoaşte nicicând, în a noastră lume. Nici despre depresie nu ştim multe. De unde vine? De ce îi atinge pe unii, iar pe alţii îi ocoleşte? De ce îi conduce pe unii în pragul suicidului, în ciuda celei mai puternice năzuinţe a oricărei fiinţe, dorinţa de a trăi?

* * *

Te simţi trist în cea mai mare parte a zilei, de multă vreme? Ţi-ai pierdut interesul pentru toate activităţile, inclusiv pentru cele care te bucurau odinioară? Ai slăbit în ultimul timp? Ai probleme cu somnul? Eşti neliniştit, agitat sau mai lent precum odinioară? Te simţi ostenit? Crezi că nu mai eşti bun de nimic? Te copleşesc simţămintele de vinovăţie? Îţi e greu să te concentrezi? Te gândeşti la moarte mai mult decât altădată? Nu mai eşti la fel de activ familial? Nici randamentul la locul de muncă nu mai e unul satisfăcător? Dacă răspunzi cu "da", s-ar prea putea să suferi şi tu de depresie. Nu eşti singurul. O mulţime crescândă de oameni, în lumea întreagă, experimentează aceleaşi trăiri, sub imperiul aceleiaşi boli a veacului, depresia. Îmi permit să-ţi dau câteva sfaturi! Da, ştiu, ai încercat atâtea remedii şi n-au mers. Nici ceaiul de tei, nici miraculoasele amestecuri orientale, bune la toate, nici sfaturile domnişoarelor psiholog cu fuste scurte (şi sinapse pe măsură) de la "tembelizor", nici orele de la fitness, nici sexualitatea, nici comediile, nici muzica de relaxare, nici... nici... nu au avut efect. Şi ştiu, de asemenea, că sunt tânăr, nu am avut parte de problemele tale de viaţă, nu-ţi înţeleg suferinţa, nu te cunosc. Îţi dau dreptate. Te invit numai să citeşti mesajul acesta până la capăt! Oricum, nu ai nimic de pierdut.

Vreau să vorbesc despre trei priviri care sunt salvatoare în depresie. O primă privire este înlăuntrul tău. Priveşte în tine însuţi! Când te vei uita la tine cu băgare de seamă, îţi vei da seama că ai o problemă. Că ceva în tine nu funcţionează aşa cum trebuie. Apoi, analizează-ţi gândurile şi înlocuieşte-le pe cele distructive cu altele pozitive! Schimbă gândul care-ţi spune: "Nu mă iubeşte nimeni!" cu cel care afirmă "Sunt iubit şi acceptat de Dumnezeu şi asta mi-e de-ajuns!" O voce îţi spune că nu poţi trăi fără al tău serviciu. Răspunde-i că oricum aveai nevoie de o pauză şi că, în curând, îţi vei găsi ceva mai bun. "Nu pot exista fără prietenul/prietena mea!", crezi tu. De fapt, nu ţi-ai dori lângă tine pe cineva care să nu te iubească, e mai bine că s-a terminat totul. "Nu voi putea să mă acomodez noii locuinţe!" Ba da, îţi spun eu, vei da peste vecini cumsecade, îţi vei mobila casa aşa cum doreşti, etc. De îţi trece cumva prin minte că nu ai nici o valoare, adu-ţi repede aminte că ai preţul sângelui lui Cristos. "Ce rezultate au colegii mei! Cât de mult au realizat în viaţă!", poţi gândi. Dar cât sprijin au avut, câte uşi deschise, câte mâini întinse, nu te întrebi? Şi, în plus, chiar şi ei se mai uită cu jind la cei din jur. Crede-mă! "Oh, dacă voi câştiga şi medalia aceasta, voi fi împlinit!" Hai să schimbăm puţin: "Mă bucur pentru tot ce am realizat până acum! Privind în urmă, am înfăptuit multe, cât să încapă într-o viaţă de om." "Dacă interveneam la vreme, părinţii mei nu se despărţeau", "copiii mei ar fi luat-o pe alte căi şi nu i-aş fi pierdut". Spune altfel: "vreau să trăiesc prezentul, acceptând lucrurile care nu mai pot fi schimbate şi asupra cărora nu ştiu sigur dacă aş fi putut interveni nici măcar atunci, darămite acum". "Mă uit în oglindă şi nu mai arăt ca şi altădată". Schimbă-ţi felul de a gândi: "Mă uit în oglindă, nu mai sunt ca altădată, e drept. Dar mă uit în oglinda sufletului şi văd că viaţa m-a învăţat atâtea... Faţa îmbătrâneşte, dar inima întinereşte! Picioarele mă lasă, dar înţelepciunea şi credinţa îmi dau aripi!" În altă ordine de idei, e important ca, uneori, să opreşti vâltoarea gândurilor. O poţi face prin încetarea monologului interior, adică prin meditaţie creştină. O clipă de sfântă meditaţie e ca oază mult râvnită în deşertul arid! Opreşte-te o clipă şi meditează!

Priveşte apoi la cer! În faţa Tronului Ceresc, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, Cristos e prezent, gata să mijlocească pentru tine. Spune-i Lui tot ce simţi, în cuvintele tale simple. Nu ai nevoie de formule magice! Nici de fraze pompoase cu care să-ţi descrii suferinţa. Îţi trebuie doar deschidere şi credinţa că El te poate elibera. De te simţi vinovat, El îţi va şterge culpa şi îţi va creşte stima faţă de tine. De eşti în întuneric, El îţi va deveni lumină. De ţi-e teamă, El îţi va fi pace. De te-ai rătăcit pe ale lumii uliţe, El îţi va deveni Păstorul gata a te aduce din nou pe Cale. De ai un gol dureros în al tău suflet, El e singurul care-l va putea umple. De nu mai ai prieteni, El îţi va fi însoţitor permanent. De ţi-e teamă de moarte, El îţi va fi înviere. Îngenuncherea înaintea Domnului Isus este, adesea, şi îngenuncherea depresiei. Un al doilea pas, în aceeaşi direcţie a privirii în sus, este spovada. În confesional, păstorul sufletesc împleteşte cele două vocaţii, absolut necesare vindecării tale, cea de reprezentant al Domnului Isus şi cea de reprezentant al întregii comunităţi bisericeşti. Aşa a găsit Dumnezeu cu cale, să pună în deschiderea faţă de duhovnic o forţă aparte de vindecare sufletească.

Priveşte la semenii tăi! Mulţi sunt cei care s-au vindecat de depresie atunci când membri ai familiei lor s-au îmbolnăvit de boli severe. Unde şi cum poţi să-i ajuţi pe ceilalţi, o ştii tu cel mai bine. Poate fi vorba despre un telefon prin care îţi încurajezi părinţii, cei de departe, poate fi un bănuţ dăruit unui sărac, poate fi o vizită făcută cuiva cunoscut sau necunoscut în spital, sau la închisoare. Aplecarea înspre suferinţa altora poate fi şi cheia vindecării tale.

Sunt forme ale depresiei în care asistenţa medicamentoasă şi psihoterapeutică sunt absolut necesare. De eşti cuprins de gânduri de sinucidere, de vezi, auzi, simţi lucruri ireale sau cei de lângă tine spun despre tine că "aiurezi", dacă ai printre rudele tale persoane depresive, dacă ai fost de mic mai trist, dacă dispoziţia ta oscilează între tristeţe şi euforie, adresează-te, în cel mai scurt timp, unui medic psihiatru şi unui psihoterapeut!

Până una alta, să nu uităm că al nostru Dumnezeu e viu! Să ne bucurăm în El!

"Bucuraţi-vă, că a înviat Cristos!
Intraţi toţi în bucuria Domnului nostru!
Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă...
Nimeni să nu se plângă de sărăcie, căci s-a arătat Împărăţia cea pentru toţi!
Nimeni să nu se tânguiască de păcate, căci iertarea din pământ a răsărit!
Nimeni să nu se teamă de moarte, pentru că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului!
A înviat Cristos şi se bucură îngerii.
A înviat Cristos şi viaţa veşnică stăpâneşte.
A înviat Cristos şi nici un mort nu este în groapă. Căci Cristos, sculându-Se din morţi,
începutul învierii celor morţi S-a făcut.
A Lui este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin."
Sfântul Ioan Gură de Aur