Sa nu fim atat de ortodocsi

Intr-o seara, o tanara din Biserica noastra se apropie de mine, se prezinta si-mi propune un lucru amuzant. « Imi fac lucrarea de diploma pe tema convergente confesionale.Vreau sa te pozez in Biserica Catolica, asistand la slujba, si apoi si la seara de tineret evanghelica, Vox Dei. « Cativa tineri ii spusera fetei, studenta la jurnalistica, ca eu sunt catolic. Ca sa vedeti numai cat de mult ma cunosc tinerii din comunitate, ca nici ce confesiune sunt nu stiu. I-am explicat fetei ca am simpatie fata de anumite aspecte din lumea catolica, dar ca sunt protestant convins, motiv pentru care nu ma incadrez in tiparele proiectului ei. « Nu-i nimic », mi-a raspuns ea, « esti mai catolic decat multi dintre catolici ». Aici i-am dat dreptate, desi i-am refuzat respectuos propunerea.
De cateva zile, ascult un post de radio al miscarii evanghelice din cadrul Bisericii Ortodoxe, numita Oastea Domnului. O asociatie fata de care am deosebit respect si careia ii doresc sa creasca tot mai mult in aprofundarea mesajului cristic si in trairea lui ! Ostasii au un vorbitor de exceptie, un orator modern, erudit, profesor universitar la Institutul din Sibiu… mai multe detalii nu dau, pentru a nu i se descoperi identitatea. Hei, acest preot modern este apreciat tare mult de ortodocsii din tara intreaga. E chemat la fel de fel de conferinte si are nenumarate emisiuni la radio. (Intr-o vreme, eram si eu fascinat de unii predicatori protestanti. Acum nu mai sunt de nici unul. Ba chiar am inceput sa recunosc valori autentice in cei mai putini cunoscuti dintre ei. Cand se ajunge la un cult al predicatorului respectiv, va sfatuiesc sa nu-l mai prea ascultati ! « La pomul laudat sa nu te duci cu sacul, ca vei gasi mere care arata bine, dar care au coaja injectata, sunt asa-zisele mere dopate ». Asa si cu vorbitorii !). Hei, intr-o astfel de conferinta, transmisa in direct, preotul predicator modern este intrebat la un moment dat de unul dintre tineri : « Parinte, cum sa ne raportam la cei care au alte credinte decat noi ? » Nu stiu ce gest a facut « parintele », imi pot doar imagina, atat ca toti tinerii « ortodocsi din cale afara » au inceput sa rada si sa aplaude. Si apoi a inceput ofensiva. Nu ma opresc la toate confesiunile, ci doar la cele mai agresiv criticate : cultele catolice si denominatia baptista. Asadar, spune parintele, «Isus i-a zis lui Petru : inapoia mea, Satano ! Si Petru s-a dus la Roma ! » Stim cu totii ca la Roma se afla Papa… Apoi, ca se creaza un intreg imperiu catolic in Ardeal si ‘astia’ pun mana pe toate resursele financiare, administrative, politice, etc. Isi revendica chiar si mortii, care nu sunt ai lor. Cat despre baptisti, « funiile lor sunt prea scurte pentru fantanile ortodoxe », iar « raul ortodox a fost atat de puternic si involburat incat a dat peste el, creand baltile baptiste, care ‘put’ , baptistii au un « zambet » al lor specific si « baptistii ajung in cer, doar mai sunt si alte companii aeriene ; dar « compania noastra ortodoxa » este cea mai buna si mai sigura ». Raman aici cu relatarea. Am vrut sa ne facem o idee. Dupa terminarea conferintei radio, am mers la o batranica careia aveam sa-i fac o injectie. Era din confesiunea mea, de « balta » , ca sa-l citez pe parinte, citea din Biblie. Pe centru m-am intalnit apoi cu o sumedenie de alti tineri din aceeasi « balta » cu mine, dar paradoxal, miroseau a Cristos ! Frumusetea noptii si a oamenilor dragi intalniti mi-a golit tolba de sageti pe care « luptatorul cu fundamentalismul religios » din Andrei P. o are…
Sa mergem pe drumurile Sibiului ! Sa admiram cladirile ! Sa citim inscriptiile institutiilor de cultura ! Sa ne amintim ca Sibiul este capitala culturala a Europei pentru anul acesta. Sa mergem apoi in Oltenia ! Sa comparam cu orice oras de acolo! Superstitie, vrajitorie, bodegi la tot pasul. Puterea, civilizatia, cultura Ardealului si a Banatului provin din prezenta, in aceste binecuvantate teritorii, a catolicismului si a protestantismului. Liceele sibiene, spitalele poarta emblema slujirii unor oameni cu adevarat dedicati lui Dumnezeu, din ambele curente crestine « nonortodoxe ». Veti spune : « nu, e gratie sasilor si ungurilor ». Insa sasii erau majoritari protestanti, iar ungurii cam jumatate catolici, jumatate protestanti (reformati). Fara nici o tendinta de a nega contributia imensa pe care spiritualitatea majoritara, ortodoxa, a oferit-o Romaniei, sa nu uitam marturia pe care credintele occidentale au lasat-o in tara noastra ! Patapievici spunea : « un oras e cu atat mai sanatos, cu cat in el sunt prezente cat mai multe confesiuni ».
Diversitatea este un factor de echilibru social, nu stiu de ce noi romanii suntem frustrati permanent de faptul ca celalalt nu este dupa « chipul si asemanarea noastra ». Sa fie oare pentru ca nu avem constienta valorii de sine, ca si popor, ca si indivizi, ca si Biserica ?
« A fi ortodox inseamna a da cu pumnul in cel care nu e ortodox », spunea preotul predicator profesor (s.a titluri). Iubiti prieteni, vedeti cum fundamentalismul asta il gasim la orice nivel, pornind de la Biserica? Cand mi-am vizitat ultima oara profesorul de psihiatrie, pe coridor era scris un mesaj pentru toata sectia, afisat pe hol. Nu mai stiu sa-l redau integral, dar ideea era ca « putem colabora unul cu celalalt sau putem sa traim in aceeasi imbacsita atmosfera guvernata de suspiciune si neincredere ». Am cuplat la spusele domnului profesor si cred ca nerecunoasterea meritelor unui emerit medic sta, in primul rand, in calitatea oamenilor care-i stau alaturi sau care nu-i stau alaturi pentru ca sistemul, el insusi “infect, paranoid, fundamentalist”, i-a aruncat in alte sfere, pe criterii absurde. La orice nivel, in Romania se poate testa principiul acesta: “a fi… inseamna a da cu pumnul!”
Si totusi se poate si altfel. Chiar in ziua absolvirii mele primesc un mesaj : « Ma numesc Doru, …, te-am vazut pe forumul catolic, -unde tot cu ortodocsii ma cert, nu stiu cum se face-, si vrem sa te invitam la Oradea, la cateva biserici. Ideea parea buna si totusi nebuna. Domnul Doru era penticostal… (Acum, pentru cei care nu stiti, protestantismul este o religie care pune mai putin prêt pe misticism, in care delirul mistic nu se intalneste. Este credinta fondata numai pe Biblie, cu un deosebit interes fata de citirea si explicarea in detaliu a Scripturii si apoi fata de trairea crestina practica, de zi cu zi si schimbare launtrica. Dezavantajul protestantismului este absenta unei dimensiuni mistice, a unei interfate tainice Dumnezeu –om. Penticostalismul, pentru sociologul din mine, aduce in crestinismul protestant dimensiunea mistica, care exista in Biserica primara sub forma « xenolaliei ». Tendinta multor penticostali este de a fi persoane emotionale, intr-o permanenta cautare de experiente extrasenzoriale cu Dumnezeu « Asadar, doream sa ajung la Oradea, dar nu aveam incredere in cel la care voi merge. Si totusi, Oradea, orasul cu poate cei mai multi evanghelici din tara, centru de referinta al protestantismului evanghelic baptist si nu doar, ma atragea prea tare. Mi-au trecut mie prin minte tot felul de scenarii, cum ca nu mai plec de acolo neexorcizat de penticostali, dar nu a fost asa. Am ajuns in Oradea, la casa celui ce m-a invitat. Am intrat in bucatarie. Pe perete, un calendar greco-catolic peste care era pus Rozariul. In dormitor, la vedere, asezata Psaltirea ortodoxa. O publicatie a Oastei Domnului “imi zambea” de pe masa. “Eu ma credeam “crestin cu viziuni largi” inainte de a veni la dvs. Nu pot decat sa ma smeresc in fata dvs « , i-am spus gazdei. Fratele mi-a spus atunci o intamplare dintr-un sat de langa Oradea. Preotul ortodox, in duhul tipic al Ortodoxiei, obisnuia sa arunce cu noroi in evanghelicii din sat, oridecateori prindea ocazia sa gaseasca unita toata comunitatea. Odata, satui de predicile lui, credinciosii « ortodocsi », subliniez « ortodocsi », din parohia sa i-au spus : « Parinte, pleaca de la noi ! Daca nu stii sa cultivi iubirea, nu sadi ura ! »
Ce diferenta enorma: parintele Trifa, intemeietorul Oastei Domnului, spunea odinioara ca romanii nu traiesc o viata ancorata in Evanghelie, iar Traian Dorz , un alt lider al Oastei, afirma: “Biserica noastra (Ortodoxa adica), L-a lepadat pe Cristos ». Smerenia unor astfel de parinti ai spiritualitatii ortodoxe a fost rasplatita de Dumnezeu printr-o miscare activa, vie, animata de interventia puternica a Duhului Sfant. Astazi, ostasii au uitat vremurile in care ei insisi erau persecutati de Biserica Ortodoxa si au inceput ei sa-i persecute pe altii ! Iar smerenia de ieri a devenit atotsuficienta imbracata in haine de eruditie teologica universitara, dar fara autoritatea pe care o avea odata, gratie simplitatii si trairii curate. Pacat !
In concluzie, sa nu fim atat de ortodocsi incat Domnul sa spuna ca suntem prea « ortodocsi » pentru El, sa nu fim atat de catolici incat sa Ii luam lui Isus dreptul de a fi universal, sa nu fim atat de baptisti incat sa uitam sa spunem asemeni « baptistului Ioan » ca nu suntem vrednici nici macar sa-I dezlegam Domnului Isus curele incaltarilor, sa nu fim atat de penticostali incat sa uitam ca fara dragoste, chiar plini de daruri, suntem doar instrumente muzicale care fac zgomot, nu muzica…
Si, indiferent de avionul cu care vom merge spre cer, sa intelegem odata pentru totdeauna ca traiectoria e Una, purtand numele Isus Cristos, iar motorul este inima Porumbelului Duh Sfant, Cel care ni-L aduce pe Tatal si pe Fiul nu mai departe de noi, cutezatorii spre inaltimea eternitatii cu Dumnezeu!